Unitatea de curs nr. 1.

Temperamentul şcolarilor. Dialogul temperamentelor: profesor şi elev

Obiectivul general al unităţii de curs

Secvenţa îşi propune să furnizeze cursanţilor baza de cunoaştere necesară pentru înţelegerea, evaluarea şi valorificarea caracteristicilor temperamentale proprii, ca şi pe cele ale partenerilor de dialog, pentru optimizarea comunicării în actul didactic: pregătirea şi expunerea cunoştinţelor şi temelor practice, dialogul dintre profesor şi elev, desfăşurarea în comun a unor activităţi.
Scopul prim al acestei prime unităţi de învăţare este să permită cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea limbajului specific privind noţiunilor fundamentale despre temperament integrate într-o viziune corectă privind structura psihicului, funcţionarea şi dinamica energiei (eul conştient şi modurile funcţionale; inconştientul şi modalităţile de compensare dinamică). Sunt prezentate dimensiuni ale temperamentului: extraversia faţă de introversie; senzorialitate faţă de intuiţie; logicul faţă de afectiv; raţionalitatea faţă de spontaneitate; transformare şi creativitate. De asemenea, este realizată prezentarea caracteristicilor faţetelor celor patru dimensiuni, a indicilor de comportament ca şi consecinţă a combinării dimensiunilor.

Al II-lea scop general este explicarea şi interpretarea provocărilor cu care este confruntată educaţia în lumea contemporană, a răspunsurilor pe care educaţia le dă în raport cu provocările privind interrelaţia şi globalizarea, a progreselor realizate prin utilizarea viziunii curriculare contemporane în raport cu atitudinile perspectivei premergătoare. Cunoaşterea importanţei tipului de temperament pentru relaţiile cu semenii: interrelaţia caracteristicilor temperamentale în comunicare. De asemenea consecinţele psihologice ale aspectele de stil temperamental asupra stilului de coordonare şi conducere a clasei, efectele temperamentului în situaţii tipice pentru viaţa şcolii; utilizarea tipului de temperament pentru optimizarea rezolvării de probleme precum şi persuasiunea în comunicarea eficientă. Exemple privind integrarea armonioasă a aportului fiecărui temperament în rezolvarea de probleme în relaţia didactică- educaţionale.

Obiectivele specifice ale unităţii de curs

Adaptarea comunicării la caracteristicile stabile ale partenerilor în actul didactic şi formativ în şcoală; cunoaşterea de către profesori a aspectelor psihologice ale temperamentului precum şi a specificul tipologic al personalităţii umane; cunoaşterea aspectelor caracteristice, puternice şi slabe ale fiecărei variante temperamentale; conştientizarea caracteristicilor temperamentale proprii; cunoaşterea direcţiilor posibile de dezvoltare şi optimizare personală; recunoaşterea aspectelor caracteristice puternice şi vulnerabile ale elevilor şi modelarea adresabilităţii materialelor şi dialogului didactic conform acestor aspecte.
În măsura în care avem de a face cu caracteristici stabile de comportament, acestea intervin în comunicare şi au un rol definibil în cadrul interacţiunilor dintr-o instituţie; există efecte ale fiecărei tipologii în situaţiile de interrelaţie didactic-educaţională şi caracteristicile fiecărui temperament pot fi utilizate pentru a îmbunătăţi predarea, dialogul cu şcolarii, rezolvarea de probleme în cadrul unui colectiv didactic.
În mod specific se urmăreşte aplicarea, transferul şi rezolvare de probleme: demonstrarea utilizării unor tehnici de educaţie intelectuală şi de educaţie morală, dezvoltarea unor produse curriculare prin adecvarea acestora la specificul psihologic al elevului pentru a maximiza adresabilitatea şi impactul.
De asemenea, un scop specific constă în promovarea unei reflecţii critice şi constructive care să conducă la evaluarea unor materiale curriculare, cu selectarea sau producerea unui check-list adecvat pentru produsul de evaluat.
Scopul implicit este deschiderea spre creativitate si inovare în planul modalităţilor de comunicare şi pregătire a materialelor didactice, dar şi a desfăşurării relaţiei concrete cu elevul în mod personalizat.