Unitatea de curs nr. 3.

Comunicare şi interacţiune educaţională

Obiectivul general al unităţii de curs

Principalul obiectiv al acestui modul este de a oferi participanţilor cunoştinţe, abilităţi şi competenţe practice privind comunicarea interpersonală şi în grupuri şi de a analiza corelaţiile multiple dintre tipurile psihologice de temperament şi tehnicile de comunicare interpersonală şi în grup.

Aceste trăsături şi competenţe pot fi dezvoltate în procesul educativ adoptat de profesori utilizând anumite tehnici de învăţare, stiluri de predare şi de evaluare, pe care încercăm să le punem în evidenţă şi să le exemplificăm practic prin intermediul unor exerciţii aplicative.

Acest obiectiv general porneşte de la următoarele presupoziţii şi ipoteze:

a) dintre diversele tipuri, stiluri şi acte de comunicare, sunt performante doar acelea prin care putem înţelege şi prin care ne putem raporta la un număr cât mai mare de tipuri de personalitate ale partenerilor de comunicare şi la situaţii de comunicare cât mai diferite. Competenţa comunicaţională presupune flexibilitate şi creativitate în adoptarea de soluţii de comunicare adaptate pentru fiecare situaţie specifică;
b) competenţa comunicaţională este educabilă, poate fi dobândită, influenţată şi sporită prin antrenament;
c) între temperamentul unei persoane şi competenţa ei comunicaţională, respectiv plaja de stiluri de comunicare pe care aceasta o poate adopta în diverse situaţii de viaţă există o corelaţie procesuală; anumite tipuri de temperament sunt consonante într-o mai mare măsură cu anumite stiluri de învăţare şi de comunicare, fapt cu efecte în educaţie, în selecţia şi pregătirea resurselor umane şi în antrenamentul pentru completitudinea şi performanţa comunicaţională;
d) competenţa comunicaţională este un aspect esenţial şi definitoriu al unei interacţiuni sociale performante; sub acest unghi, competenţa comunicaţională înseamnă, înainte de toate, capacitatea de a folosi adopta stilul de comunicare cel mai potrivit pentru situaţia dată şi profilul de personalitate al participanţilor la actul de comunicare. Aceasta este valabil cu deosebire în cazul situaţiilor noi, complexe şi turbulente, specifice în cel mai înalt grad mediului didactic
e) competenţa comunicaţională este educabilă în şcoală şi în organizaţii; din acest punct de vedere, între şcoală şi organizaţiile de muncă există similitudini intense;
f) pentru formarea competenţei comunicaţionale la elevi este vitală – mai mult decât în oricare altă situaţie – “formarea formatorilor”, a profesorilor în ipostaza lor de manageri care trebuie să gestioneze eficient şi să dezvolte resursele şi abilităţile perceptive, cognitive, afective şi comunicaţionale ale elevilor.
Primul dintre obiectivele tactice ale modulului constă în transmiterea cunoaşterii necesare pentru dobândirea sau îmbunătăţirea competenţei comunicaţionale. Avem aici în vedere elementele structurale ale procesului de comunicare, specificul comunicării interpersonale şi nonverbale, dinamica grupurilor, bariere în comunicare şi principalele tehnici de negociere şi depăşire a acestora.
Cel de-al doilea obiectiv constă în dobândirea de abilităţi şi competenţe practice în vederea adoptării de stiluri şi modalităţi eficiente de comunicare în timpul orelor sau al altor activităţi din cadrul procesului educaţional. Acest fapt va permite şi cunoaşterea consecinţelor negative pe care folosirea de stereotipuri (chiar stigmatul) din partea cadrelor didactice privind cunoaşterea, interacţiunea şi comunicarea cu elevii îl pot avea asupra acestora. De asemenea, vor fi scoase în evidenţă influenţa stilului de comunicare al liderului (cadrului didactic) şi a dinamicii grupului asupra elevului şi soluţiile posibile de comunicare şi negociere pentru prevenirea eventualelor consecinţe negative ale acestor influenţe.

Obiectivele specifice ale unităţii de curs

Subunitatea 1: Elemente structurale ale procesului de comunicare

Principalele obiective ale acestei unităţi sunt:
•    Cunoaşterea conceptelor fundamentale cu care operează ştiinţele comunicării (informaţie, comunicare etc.).
•    Cunoaşterea principalelor forme de comunicare.
•    Cunoaşterea elementelor structurale ale procesului de comunicare.
•    Cunoaşterea principalelor şcoli şi modele teoretice care definesc şi explică comunicarea.

Subunitatea 2: Comunicarea interpersonală

Principalele obiective ale acestei unităţi sunt:
•    Cunoaşterea principalelor elemente componente ale comunicării interpersonale.
•    Înţelegerea importanţei imaginii de sine a participanţilor la comunicare.
•    Cunoaşterea principalilor factori contextuali în care se desfăşoară comunicarea interpersonală şi înţelegerea importanţei atitudinilor participanţilor la actul de comunicare.
•    Familiarizarea participanţilor cu conceptul de situaţie optimă de comunicare şi implicarea acestora în situaţii de acest tip cu rol exemplificator.
•    Înţelegerea importanţei conceptului de competenţă comunicaţională şi implicarea participanţilor în situaţii de acest tip cu rol exemplificator.

Subunitatea 3: Comunicarea nonverbală

Principalele obiective ale acestei unităţi sunt:
•    Cunoaşterea principalelor componente ale comunicării nonverbale şi înţelegerea rolului acestei forme de comunicare în diverse forme de comunicare (interpersonală, de grup, socială etc.).
•    Asimilarea de cunoştinţe privind influenţele spaţiilor culturale asupra comunicării nonverbale.
•    Dobândirea de competenţe practice privind recunoaşterea şi interpretarea comportamentelor nonverbale.
•    Dobândirea de competenţe practice privind evitarea erorilor de interpretare a comportamentelor nonverbale.
•    Înţelegerea rolului comportamentelor nonverbale în formarea impresiilor despre ceilalţi.

Subunitatea 4: Comunicarea în grupuri sociale

Principalele obiective ale acestei unităţi sunt:
•    Cunoaşterea trăsăturilor caracteristice ale diverselor tipuri de grupuri sociale.
•    Evidenţierea relaţiei dintre status şi rol în cadrul grupului, subliniind situaţiile de conflict de rol şi de eşec de rol.
•    Cunoaşterea importanţei grupului de referinţă pentru adolescenţi.
•    Cunoaşterea riscului gândirii de grup şi a soluţiilor pentru a preveni o asemenea situaţie.
•    Cunoaşterea modurilor în care grupul, autoritatea sau contextul social poate influenţa comportamentul individului.

Subunitatea 5: Comunicare şi alteritate socială

Principalele obiective ale acestei unităţi sunt:
•    Cunoaşterea importanţei stereotipurilor pentru viaţa individului.
•    Cunoaşterea relaţiei dintre stereotipuri, prejudecăţi şi discriminare.
•    Cunoaşterea riscului de a analiza etnocentric comportamentul unui individ sau grup social.
•    Cunoaşterea consecinţelor negative pe care stigmatizarea le are asupra individului şi grupului social.
•    Evidenţierea principalelor surse de alteritate socială: genul social, etnia şi rasa.
•    Cunoaşterea relaţiei dintre minoritate şi majoritate şi evidenţierea rolului majorităţii în incluziunea socială a minorităţii.

Subunitatea 6: Bariere în comunicare şi depăşirea acestora. Tehnici de negociere

Principalele obiective ale acestei unităţi sunt:
•    Cunoaşterea principalelor tipuri de bariere care pot să apară în comunicarea interpersonală şi de grup.
•    Cunoaşterea principalelor soluţii de depăşire a barierelor de comunicare.
•    Dobândirea de competenţe practice privind depăşirea barierelor de comunicare în comunicarea interpersonală şi de grup (în clasă).
•    Cunoaşterea principiilor şi tehnicilor de negociere.
•    Dobândirea de competenţe practice privind utilizarea tehnicilor de negociere.